Mânăstirea Cetăţuia - Iaşi

Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi este o mănăstire ortodoxă de călugări, ctitorită în secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca.

Aşezată pe un deal înalt şi râpos din partea de sud a Iaşului, de unde se poate vedea o frumoasa panoramă a oraşului, 

 Mănăstirea Cetăţuia domină peisajul prin silueta sa zveltă, străjuită de un turn impozant şi împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme.

Ea a fost construită de la început ca un complex fortificat medieval capabil să ofere domnitorului şi boierilor un reazem pentru o rezistenţă înarmată împotriva invadatorilor.

Aici a funcţionat o tiparniţă cu litere greceşti, adusă de la Veneţia. Ajunsă o ruină la sfârşitul secolului al XIX-lea, mănăstirea a fost restaurată în perioada interbelică la iniţiativa istoricului Nicolae Iorga.

Clădirea egumeniei a fost construită pe la 1670 pe latura sudică a incintei, lipită de curtină şi în apropiere de colţul sud-vestic. Aceasta este o construcţie de inspiraţie bizantină, cu ziduri groase de până la 1,40 m și cu ornamentaţii de inspiraţie gotică. Clădirea are numai un parter ridicat de la sol cu mai mult de 1 m și două rânduri de pivniţe boltite suprapuse, primul la nivelul terenului, iar al doilea în subteran.

Turnul clopotniţă a fost construit în anul 1670 în partea de sud a mănăstirii, având şi rolul de loc de intrare în mănăstire. El nu dispunea de metereze, având doar nişte găuri rotunde de ochire, cioplite în piatră, pentru tragerea cu puşca.

Pe clădirea turnului, desupra intrării, se află săpată în piatră stema Moldovei (un cap de bour, purtând o coroană pe coarne, şi între coarne o stea; în dreapta un soare, în stânga o lună, dedesubt o cruce) Această placă din piatră a fost distrusă în 1948, ea fiind reconstituită apoi după reproducerile fotografice şi amplasată la locul iniţial.