luni, 25 martie 2013

Cetatea Tomis - Constanţa


Iniţial Tomisul trebuie să fi fost un Emporion ionian (factorie comercială ce precede constituirea coloniei propriu-zise). În epoca elenistică (sec. IV-I a.Chr.), cetatea va căpăta atributele unui polis. În acest interval de timp importanţa oraşului creşte, fiind acumulate bogăţii, care permit locuitorilor să ridice edificii publice sau private elegante, din piatră sau marmură, apeducte s.a.
Începând cu sec. I a.Chr. situaţia geopolitică a întregului ţărm vest-pontic suferă transformări, prin apariţia romanilor în anii 72/71 a.Chr., moment în care oraşele trec sub activitate romană, pentru ca în jurul anului 55 a.Chr. să treacă sub activitatea regelui Burebista. Pentru scurtă vreme oraşul Tomis îşi va recăpăta independenţa, în anii 29/28 a.Chr. romanii revenind pe ţărmul vest-pontic.
Încă din primii ani ai prezenţei romane, oraşele greceşti se vor constitui într-o uniune, mai întâi formată din cinci cetăţi – Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis (Balcic) şi Odessos (Varna) – apoi din şase cetăţi – se va adăuga Mesembria (Nesebar), reşedinţa uniunii aflându-se pentru scurtă vreme la Odessos, pentru ca mai apoi să o preia Tomisul. Tot în Tomis îşi avea sediul comandantul militar roman al coastei de vest a Pontului Euxin, mărturie a importanţei oraşului.
Pe plan politico-militar, secolele V-VII au adânci implicaţii în viaţa Tomisului; se derulează acum cavalcada greu de stabilit a popoarelor migratoare: hunii, cutrigurii, slavii, protobulgarii, care vor determina retragerea administraţiei bizantine din provincie pentru o bună perioadă de timp.
Tomisul va fi în această situaţie aproape distrus. Stăpânirea bizantină în Dobrogea se reinstaurează abia în 971 când împaratul Ivan Tzimiskes (969-976) desfiinţează ţaratul bulgar, iar ţinutul dintre Dunăre şi Marea Neagră este organizat într-o thema (unitate politico administrativă bizantină) numita Paristrion, cu capitala la Dorostolon (Silistra). În perioada bizantină, în sec. VIII-XII, oraşul va fi cunoscut şi sub numele de CONSTANTIANA sau CONSTANTIA, nume ce este luat, se pare, după denumirea unui cartier al Tomisului, sec.IV p.Chr. Denumirea acestui cartier s-a făcut după numele unor dinastii din familia imperială din sec. al IV-lea a.Chr.





luni, 18 martie 2013

Mânăstirea Snagov



Mănăstirea Snagov este un important monument istoric şi de artă feudală din Ţara Românească, care se găseşte pe pe insula situată în partea nordică a lacului Snagov, din apropierea localităţii Snagov. Mănăstirea este probabil una din ctitoriile lui Mircea cel Bătrân, fiind prima dată atestată documentar în 1408.

Mănăstirea a fost în timpul îndelungatei sale istorii un important centru monahic dar şi de cultură, întrucât domnitorul Constantin Brâncoveanu a înfiinţat aici una din tipografiile sale. Printre alţii, tipografia l-a avut în fruntea sa pe cărturarul Antim Ivireanul, care a tipărit, pentru prima dată cu litere mobile, primele cărţi în limba română cu caractere latine. Printre altele, Mânăstirea Snagov a adăpostit valori materiale şi culturale deosebite, funcţionând simultan şi ca un muzeu şi ca o bancă. Mănăstirea a adăpostit pentru perioade îndelungate de timp unul din centrele de batere al monedei din Valahia, fiind firesc denumită popular şi "bănie".

Datorită poziţie sale strategice remarcabile, fiind construită pe o insulă a unui lac aflat în mijlocul unui codru imens, Codrul Vlăsiei, Mănăstirea Snagov a funcţionat adeseori ca loc de refugiu şi surghiun. Spre exemplu, după înăbuşirea Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, capii revoluţiei în frunte cu Nicolae Bălcescu au găsit refugiu la Mănăstirea Snagov.
Se pare că mănăstirea ar fi devenit faimoasă după presupusa înmormântare a lui Vlad Ţepeş în incinta acesteia. Conform legendei, după moartea lui Vlad Ţepeş, survenită în urma bătăliei cu turcii din 1476, care îi susţinuseră pe Dăneşti în obţinerea tronului Valahiei, călugării mânăstirii i-ar fi găsit şi ascuns trupul domnitorului, respectiv l-ar fi înmormântat creştineşte. Înmormântarea s-ar fi petrecut pe ascuns şi fără nici un fast din cauza noului domnitor instalat de turci, care era din familia Dăneştilor.

luni, 11 martie 2013

Grădina zoologică Constanţa







       Patrimoniul acestui obiectiv detine avifauna acvatica (pelicani, lebede, rate si gaste salbatice), avifauna terestra (pauni, fazani) si mamifere (mufloni, cerbi lopatari, capriori), care se regasesc in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii si Rezervatia Negureni. Mare parte din aceste exemplare sunt monumete ale naturii si specii rare cu o reprezentare tot mai redusa in biotopurile naturale.
Unele exemplare au fost obtinute prin schimb cu alte Gradini Zoologice iar altele au fost achizitionate sau donate. Anual s-a reusit reproducerea si cresterea in captivitate a numeroase exemplare apartinand unor specii variate (mufloni, cerbi lopatari).
 





In cadrul Microrezervatiei puteti intalni, intr-un cadru natural deosebit, un numar de 19 specii cu un efectiv de peste 100 exemplare.

Toti acesti "locatari" beneficiaza de spatii de "cazare" conform normativelor europene, tendinta actuala fiind eliminarea platformelor betonate si a barelor metalice imprejmuitoare. In prezent si aceasta sectie este in plina moderizare si in continua activitate de crestere si diversificare a efectivelor. Se intentioneaza ca acest cadru natural sa devina nu doar o zona de vizitare ci una de relaxare si chiar agrement, de petrecere a timpului liber intr-un mod educativ si placut.





In timpul sezonului estival, pe lacul natural din incinta Microrezervatiei puteti admira coloniile de pelicani si lebede plutind maiestuos.
In sezonul rece, toate exemplarele avifaunistice beneficiaza de adaposturi incalzite.