Cetatea de Scaun a Sucevei este atestată documentar la 11 februarie 1388, ridicată în vremea domniei lui Petru I (1375 – 1391). Alexandru cel Bun (1400 – 1432) a intervenit la rândul său în sistemul defensiv al cetăţii prin întărirea cu un zid de apărarea a primei intrări situată pe latura sudică a fortului.
Incinta era prevăzută cu turnuri şi cu un şanţ ce o înconjura pe trei laturi. A patra latură, cea din nord, era apărată de o pantă abruptă naturală.
În interiorul incintei erau dispuse toate clădirile necesare reşedinţei domnului şi curţii domneşti.
Zidurile exterioare, de o grosime ce ajunge până la aproape 4 m, au socluri puternic proeminente şi, în unele locuri, ating încă, în stare de ruină, 15 m înălţime deasupra fundului şanţului.
Şanţul de apărare are o lăţime de 30-40 m şi avea, probabil, iniţial, o adâncime de, aproximativ, 15 m
Şanţul de apărare are o lăţime de 30-40 m şi avea, probabil, iniţial, o adâncime de, aproximativ, 15 m
Accesul în cetate se făcea prin poarta situată în colţul de N-E la care conducea un pod, în parte mobil, sprijinit pe piloni de zidărie şi protejat de lucrări speciale.
Cetatea de Scaun a Sucevei a avut o istorie nu numai bogata in evenimente si fapte de lupta, ci a insemnat adesea si principalul element de rezistenta al intregii Moldove impotriva celor ce doreau sa o supuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu