Complexul arhitectural de la Brebu

 

„Complexul arhitectural de la Brebu”, conceput ca loc de repaus al domnitorului, dar şi ca fortificaţie. El este alcătuit din casele domnesti, biserica, zidul de incintă şi turnul clopotniţă. Lucrările se pare că au debutat prin construcţia caselor domneşti şi a zidului de apărare, înălţarea bisericii începând cu primăvara lui 1641 şi încheindu-se în vara lui 1650. În orice caz întregul ansamblu arhitectural este terminat abia în 1690, în vremea lui C. Brâncoveanu (1688-1714).

Casa Domneasca are forma unui dreptunghi cu ziduri groase, special construite pentru a rezista unui asediu al cetăţii. La faţada principală s-au amenajat cinci mari încăperi ce comunică între ele, având la capătul din sud o sală mare cu ieşiri în curtea interioară. Sub încăperea de la intrarea din curte, o uşă dublă din stejar masiv duce în marile pivniţe ale caselor.
În prezent în casa domnească s-a organizat Muzeul de Istorie al secolului al XVII-lea, reprezentată de sigilii de boieri, inele sigilare, fotografii de portrete de ţărani şi pungi de bani, documente referitoare la extinderea domeniului feudal.

Intrarea în incinta întregului complex arhitectural se face pe sub clopotniţă, care a avut şi rolul de post de observaţie şi mijloc de apărare. Clopotniţa este o construcţie masivă din cărămidă aparentă, de o execuţie ireproşabilă, formată din patru nivele, totalizând înălţimea de 27 m.

Tot Matei Basarab din raţiuni politice şi gospodăreşti, puse de se construi o adevărată cetăţuie. Zidurile de incintă, ferestrele înguste din partea superioară, construcţiile din lemn ca nişte poduri peste încăperile pe care se sprijineau şi peste care circulau apărătorii cetăţuii şi alte elemente, demonstrează caracterul militar al zidurilor de incintă.

Biserica - construcţia bisericii a început în 1650. Bătrâneţea şi împrejurările tulburi de la sfârşitul domniei lui Matei Basarab, provocate de războiul cu Vasile Lupu şi de răscoala au împiedicat terminarea lucrărilor în timpul vieţii acestuia şi de aceea vor fi continuate de C. Brâncoveanu cu începere chiar din 1689. Naosul cu abside laterale poligonale în exterior şi circulare în interior; absida altarului are aceeaşi formă ca cele laterale, nişele proscamidiei şi a diaconiconului amenajate în grosimea remarcabilă a zidului de aproximativ 2 m, ceea ce dă monumentului soliditate şi aspect de cetăţuie.

Acoperişul susţine trei turle: cea principală cu 12 laturi, deasupra naosului şi două mai mici, hexagonale, peste partea estică a pronaosului, toate trei fiind rezemate pe o bază pătrată.

Complexul istoric de la Brebu este asemănător palatelor brâncoveneşti ce au avut nu numai rosturi gospodăreşti, cu pridvoare pentru odihnă, ci şi rosturi militare.