"La Chilii" - Dobrota - Prahova

De la Ploiești mergem spre Urlați și mai departe spre Apostolache. După Urlati la aproximativ 15 km se i-a dreapta spre comuna Tătaru. Urmează o altă bifurcație, și tot spre dreapta spre Dobrota. Traversăm satul Dobrota pe drumul asfaltat. Pe partea dreapta în sensul de mers apar pereți stâncoși din calcar. Mergem mai departe, drumul se îngustează și urcă ușor până se termină asfaltul (aproximativ 5 km) unde după  ultima casă, drumul are aspectul unei alei și intră într-o pădure de foioase. Nu parcurgem prea mult, câteva sute de metri, până se termină asfaltul. Ajungem într-un loc deschis de unde se vede valea pe care vom continua să înaintăm de data asta fără mașină. Acolo unde se termină astfaltul este un mic pod.

În apropiere se află un izvor sulfuros care se varsă într-un mic lac. Locul este numit de unii localnici Baia și, spun ei, are proprietăți curative; vara multa lume vine aici și se îmbăiază în apa lacului, pentru diferite afecțiuni. 

De la terminarea asfaltului până la “Chilii” mai facem cam o jumătate de oră. Se ajunge lejer pe jos însă să nu fii plouat pentru că este foarte mult noroi.  Drumul intră din nou în pădure, dar pe o porțiune foarte scurtă. Imediat cum ieșim din pădure se observă câteva stânci înalte și interesante. După ce depășim prima stâncă și a doua stâncă, ne abatem spre dreapta, printre tufe de măceș și păducel, spre următoarea stâncă. Suntem la baza unui abrupt care are aspect de zid.

Pe perete se observă, o intrare și două geamuri în lateral (chilia) situate la aproximativ 4-5 metri deasupra unei brâne înguste. Urcăm pe această brână și numai cu echipament adecvat putem explora chilia în care cândva poate au locuit sihaștrii. Peste tot apar fosile, pietre cu scoici incorporate.

Coborâm înapoi spre pârâul Sărățelul, ajungem din nou la drumul pe care am urcat spre aceste locuri. De aici ne întoarcem în satul Dobrota.  

Muntele "Piatra Verde" Slanic Prahova

 Muntele Verde (Piatra Verde) - muntele e un tuf vulcanic, o roca rezultata

prin acumularea consolidarea in timp a cenusei provenite din eruptii vulcanice

geologic dispusa in straturi cu suprafete plane perfect dezvoltate,

mai precis tuf zeolitifer.

  In contact cu aerul si precipitatile,

culoarea rocii devine verde – maronie, de unde si numele formatiunii.

 Roca se folosea la fabricarea unui anumit tip de ciment sau ca piatra de ornament.

Din Slanic, se fac aprox 45 de minute (pe jos), sunt doar 3 km distanta din oras drumul fiind asfaltat

Toamna la Starchiojd - Prahova

Cheile Zănoagei Mari

Cheile Zănoagei, extinse pe o lungime de 2 km între bazinetul Bolboci şi bazinetul Scropoasa sunt unele dintre cele mai spectaculoase chei din Munţii Bucegi. Sunt delimitate două sectoare: Cheile Mari şi Cheile Mici ale Zănoagei străbătute de valea Ialomiţei. 

Accesul la chei se face de la cabana Scropoasa, de unde porneste o poteca. Cheile Zanoagei au o lungime de un kilometru, iar rezervatia din care fac parte se intinde pe nu mai putin de 150 de hectare. Peretii verticali ai cheilor ating o inaltime maxima de 200 de metri si sunt pereti calcarosi. Peisajul impresionant este completat de raul Ialomita, a carui apa formeaza multe cascade frumoase, de dimensiuni variate.

 Pe teritoriul rezervatiei naturale din care fac parte si Cheile Zanoagei se afla mai multe specii de plante, care sunt protejate de lege. De la Cheile Zanoagei se pot organiza mai multe trasee, mai ales ca zona ofera cateva puncte turistice foarte interesante.

 

O altă faţă a Castelului Peleş (II)