miercuri, 23 aprilie 2014

"La Chilii" - Dobrota - Prahova

De la Ploiești mergem spre Urlați și mai departe spre Apostolache. După Urlati la aproximativ 15 km se i-a dreapta spre comuna Tătaru. Urmează o altă bifurcație, și tot spre dreapta spre Dobrota. Traversăm satul Dobrota pe drumul asfaltat. Pe partea dreapta în sensul de mers apar pereți stâncoși din calcar. Mergem mai departe, drumul se îngustează și urcă ușor până se termină asfaltul (aproximativ 5 km) unde după  ultima casă, drumul are aspectul unei alei și intră într-o pădure de foioase. Nu parcurgem prea mult, câteva sute de metri, până se termină asfaltul. Ajungem într-un loc deschis de unde se vede valea pe care vom continua să înaintăm de data asta fără mașină. Acolo unde se termină astfaltul este un mic pod.

În apropiere se află un izvor sulfuros care se varsă într-un mic lac. Locul este numit de unii localnici Baia și, spun ei, are proprietăți curative; vara multa lume vine aici și se îmbăiază în apa lacului, pentru diferite afecțiuni. 



De la terminarea asfaltului până la “Chilii” mai facem cam o jumătate de oră. Se ajunge lejer pe jos însă să nu fii plouat pentru că este foarte mult noroi.  Drumul intră din nou în pădure, dar pe o porțiune foarte scurtă. Imediat cum ieșim din pădure se observă câteva stânci înalte și interesante. După ce depășim prima stâncă și a doua stâncă, ne abatem spre dreapta, printre tufe de măceș și păducel, spre următoarea stâncă. Suntem la baza unui abrupt care are aspect de zid.






Pe perete se observă, o intrare și două geamuri în lateral (chilia) situate la aproximativ 4-5 metri deasupra unei brâne înguste. Urcăm pe această brână și numai cu echipament adecvat putem explora chilia în care cândva poate au locuit sihaștrii. Peste tot apar fosile, pietre cu scoici incorporate.
Coborâm înapoi spre pârâul Sărățelul, ajungem din nou la drumul pe care am urcat spre aceste locuri. De aici ne întoarcem în satul Dobrota.  

marți, 11 martie 2014

Muntele "Piatra Verde" Slanic Prahova



 Muntele Verde (Piatra Verde) - muntele e un tuf vulcanic, o roca rezultata
prin acumularea consolidarea in timp a cenusei provenite din eruptii vulcanice
geologic dispusa in straturi cu suprafete plane perfect dezvoltate,
mai precis tuf zeolitifer.


  In contact cu aerul si precipitatile,
culoarea rocii devine verde – maronie, de unde si numele formatiunii.

 Roca se folosea la fabricarea unui anumit tip de ciment sau ca piatra de ornament.
Din Slanic, se fac aprox 45 de minute (pe jos), sunt doar 3 km distanta din oras drumul fiind asfaltat


miercuri, 19 februarie 2014

Muzeul "Casa Domneasca" Brebu

 La NE de Câmpina, pe un platou aşezat în stânga râului Doftana, se află comuna Brebu. Complexul arhitectural medieval Brebu compus din zidul de incintă, Turnul Clopotniţă, Biserica şi Casa Domnească, reprezintă unul dintre cele mai importante monumente istorice din secolul XVII-lea din judeţul Prahova.


  Casa Domnească, are plan dreptunghiular şi ziduri groase, spaţiul de locuit format din opt încăperi, terasă prevăzută cu loggie şi foişor. Parterul amplasat deasupra celor doua pivniţe monumentale de la subsolul clădirii, este prevăzut cu stâlpi de susţinere şi arcade.


In secolele XIX si XX, artişti români de prestigiu au poposit în localitatea Brebu, atraşi fiind de pitorescul peisajului şi frumuseţea ctitoriei medievale, printre aceştia numărându-se Ştefan Luchian, Sava Henţia, Nicolae Grigorescu s.a. In încăperile Casei Domneşti, este organizata o interesantă expoziţie de artă şi istorie medievală.










 Se disting tipărituri laice şi ecleziastice reprezentative pentru cultura Ţării Româneşti din secolul al XVII-lea: Pravila de la Govora, 1640 - primul îndreptar de lege adresat mirenilor şi clericilor; Îndreptarea Legii – Târgovişte, 1652; Biblia de la Bucureşti din anul 1688, tipărită de fraţii Radu şi Şerban Greceanu, în timpul domniei lui Şeban Cantacuzino; prima biblie tipărită în limba română cu caractere chirilice; de asemenea tipărituri editate de mitropoliţii Dosoftei şi Antim Ivireanu.
(sursa:http://www.histmuseumph.ro)

vineri, 24 ianuarie 2014

Grădina zoologică Târgovişte

Grădina Zoologică Târgovişte se întinde pe o suprafaţă de 4 ha, fiind aşezat  într-un cadru natural deosebit, în care abundă vegetaţia deosebită şi diversificată  iar cei ce vizitează, simt  bucuria unei relaxări depline într-o oază încărcată  de natură şi istorie.
Zoo Târgovişte deţine, în colecţia sa, specii de păsări şi animale, de pe toate continentele: Europa, Asia, Australia, America de Nord, America de Sud, Africa. Unele din aceste specii fiind pe cale de dispariţie, sunt cuprinse în programe speciale de protecţie şi conservare

Grădina Zoologică Târgovişte constituie  împreună cu Parcul Chindia, pe care îl mărgineşte  pe latura de nord-vest, un nucleu cu vechime considerabilă, care a reprezentat, de-a lungul timpului, principala atracţie de petrecere a timpului liber pentru târgovişteni.
 Începuturile se pierd în epoca medievală, când domnitorul Petru Cercel mută, în anul 1583, capitala ţării, de la Bucureşti la Târgovişte, la Curtea Domnească, străjuită Turnul Chindiei.


Petru Cercel  a adus specialişti italieni pentru a crea, în zona din imediata apropiere a Palatului Domnesc (în actualul Parc Chindia), frumoase grădini italiene şi de asemenea "a pus să se facă cuşti nespus de mari şi frumoase, în care să adăpostească sălbăticiuni" (Franco Sivori - Călători străini despre Ţările Române). Se poate spune că la Târgovişte a fost creată prima Grădină Zoologică din România, încă din epoca medievală. Cu timpul această grădină a dispărut.


În  anul 1957 - a fost înfiinţat un colţ zoologic în parcul central al oraşului. Începând din anii 1970-1972 Grădina Zoologică s-a mutat în Parcul Chindia în apropierea Complexului Muzeal Curtea Domnească.
Se întinde pe o suprafaţă de 4 ha şi deţine în jur de 80 de specii de păsări şi animale, dintre care unele unicat în România: hipopotamul pitic, o specie de maimuţe - Mangabi negru cu moţ, vulturul pleşuv.
(www.zootargoviste.ro)