Casa memorială Constantin Brâncuşi - Hobiţa

Casa memorială Constantin Brâncuşi se află în localitatea sa natală, satul Hobiţa, din comuna Peştişani, judeţul Gorj.

Din pridvor se intră în cele trei încăperi ale casei: odaia de dormit, cunia şi celarul. Cunia e bucătăria, locul unde era vatra cu corlată, unde se gătea mâncarea şi unde se adunau la masă toţi ai casei. Celarul e cămara şi e singura încăpere care nu are tavanul drept. De aici se poate urca în pod.

Casa este compusă din două odăi (vatră, sobă) şi o cămară (celar). Îmbinările bârnelor sunt ascunse sub undrelele (stenapi) decorate pe motivul „frânghiei” şi al „dintelui de lup”. În torsadă sunt sculptaţi stâlpii prispei, fie pe toată înălţimea fie în două registre separate prin inele în zig-zag. Uşa cămării reprezintă un tip tradiţional, nu numai pentru sudul munţilor, dar şi pentru sate transilvănene.

Este monument de arhitectură populară de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a fost restaurată în 1971, la înfiinţarea muzeului. Colecţia muzeului cuprinde fotografii, albume, documente, cărţi, scrisori care reflectă momente din viaţa şi activitatea lui Constantin Brâncuşi. Este prezentat mobilier original de interior ţărănesc de la începutul secolului al XX-lea.

Casa memorială este amplasată pe terenul unde s-a născut şi a copilărit sculptorul, dar nu este adevărata casă în care s-a născut Brâncuşi. Aceasta se află la circa 100 de metri mai jos de casa memorială.

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, capitala Daciei romane, s-a ridicat la poalele Muntilor Retezat, în partea de sud-vest a Tarii Hategului de astazi. 

Colonia a fost întemeiata în primii ani dupa cucerirea Daciei, acest moment fiind marcat si prin baterea unei monede (sestertius) emisa de Roma, din ordinul Senatului, dedicata „celui mai bun principe”, împaratul Traian. 

Capitala, al carei territorium se întindea de la Tibiscum la Micia, se putea dezvolta în liniste, aparata fiind de castrele Tibiscum, Voislova, Micia si Bumbesti.
Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunare si facea legatura cu extremul nord al provinciei, la Porolissum. 

Orasul antic închidea o suprafata înconjurata de ziduri de aproximativ 32 ha. În inima orasului se intersectau cele doua drumuri principale, cardo maximus orientat nord-sud si decumanus maximus orientat est-vest, la întretaierea carora se afla principala constructie publica – Forul.
Dincolo de zidurile orasului pe o mare întindere, erau situate casele (villae), ateliere mestesugaresti (caramidari, sticlari,…), temple si alte constructii publice sau private. Tot în afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului (sepulcreta), la est si la vest de incinta. Populatia se putea ridica la 25.000-30.000 de oameni. 

Forul, cu o intrare monumentala, era centrul civic si politico-administrativ. Cuprindea o piata publica, o basilica, un tribunal, podiumul pe care stateau judecatorii si sub care a fost amenajat carcer, închisoarea. Pe latura basilicii se aflau mai multe încaperi ce constituiau birouri, precum si sedii ale diferitelor asociatii si corporatii, cum ar fi colegiul augustalilor. Pe centrul laturii era amplasata curia, sala de sedinte a consiliului local. Sub ea se deschid doua încaperi subterane boltite, care erau camerele de tezaur ale orasului. Imediat în dreapta ei se gaseste un amplu pasaj spre cel de al doilea for, care a fost ridicat mai târziu si care constituia centrul religios al Sarmizegetusei. 

(www.hunedoara.djc.ro)

 

 

 

 

Piatra Craiului văzută din Moeciu

Toamna la Starchiojd - Prahova

Cheile Zănoagei Mari

Cheile Zănoagei, extinse pe o lungime de 2 km între bazinetul Bolboci şi bazinetul Scropoasa sunt unele dintre cele mai spectaculoase chei din Munţii Bucegi. Sunt delimitate două sectoare: Cheile Mari şi Cheile Mici ale Zănoagei străbătute de valea Ialomiţei. 

Accesul la chei se face de la cabana Scropoasa, de unde porneste o poteca. Cheile Zanoagei au o lungime de un kilometru, iar rezervatia din care fac parte se intinde pe nu mai putin de 150 de hectare. Peretii verticali ai cheilor ating o inaltime maxima de 200 de metri si sunt pereti calcarosi. Peisajul impresionant este completat de raul Ialomita, a carui apa formeaza multe cascade frumoase, de dimensiuni variate.

 Pe teritoriul rezervatiei naturale din care fac parte si Cheile Zanoagei se afla mai multe specii de plante, care sunt protejate de lege. De la Cheile Zanoagei se pot organiza mai multe trasee, mai ales ca zona ofera cateva puncte turistice foarte interesante.

 

Cetatea dacică "Feţele Albe"

 Aşezarea de la Feţele Albe se află pe coasta de sud, a dealului Muncelului, despărţită fiind printr-o vale îngustă de înălţimea pe care se păstrează ruinele Sarmizegetusei Regia.

 Ea face parte din categoria aşezărilor de munte dacice, fiind ridicată pe terase protejate de ziduri din blocuri de calcar, construite în tehnica specifică tuturor fortificaţiilor dacice din munţii Orăştiei.

Aşezarea a fost distrusă în urma unui incendiu ce a avut loc în timpul luptelor desfăşurate în timpul celui de-al doilea război purtat de armatele romane (105-106 d.H.), care a pus capăt existenţei statului dac liber.

Farul genovez din Constanţa

 Farul genovez din Constanţa este ridicat pe faleza oraşului. Construcţia a fost realizată în jurul anului 1300. 

 Era perioada când navele genoveze asigurau transportul diverselor mărfuri pe mare. Astfel de faruri au fost ridicate şi în alte oraşe de pe ţarmul Mării Negre din care putem aminti farul genovez din Sulina sau pe cel din Mangalia.

 Farul genovez din Constanţa, distrus de vreme şi intemperii, a fost restaurat între anii 1858 şi 1860. Restaurarea a fost încredinţată inginerului francez, de origine armeană, Artin Aslan.

La bază, soclul farului este un patrulater. Din acesta se înalţă construcţia propriu-zisă, de formă octogonală, ce se termină cu o platformă ce depăşeşte turnul şi este susţinută de mici contraforţi. Pe această platformă este amplasată o încăpere metalică, cu geamuri de jur împrejur, acoperită cu o cupolă metalică rotundă. Lumina farului era statică (farul nu era rotativ) dar reprezenta un punct de reper luminos pentru marinarii aflaţi în larg. Farul a funcţionat până în anul 1913. În anul 1948 a fost restaurat încă o dată şi de atunci constituie o atracţie turistică. Farul, cu o înălţime de 8 m.