Reprezintă emblema de secole a oraşului Târgovişte. Ctitorul turnului de apărare este cel mai probabil Vlad Dracul (1436 – 1448), tatăl lui Vlad Ţepeş, construit în jurul anului 1440. Turnul a constituit un element esenţial al fortăreţei Curţii Domneşti. Funcţiile turnului au evoluat de la aceea de turn clopotniţă în prima jumătate a sec. al XV-lea la cea de turn de strajă, de refugiu şi de apărare în sec. XV – XVI apoi la cea de turn ceasornic în sec. al XVII-lea de unde îşi trage şi numele actual „chindie” însemnând asfinţit, amurg. Turnul Chindiei aşa cum arată astăzi datează de la mijlocul sec. al XIX-lea când la cererea domnitorului Gheorghe Bibescu arhitectul vienez J. Schlatter îl restaurează aducând modificări aspectului originar.
Turnul este o construcţie cilindrică din cărămidă susţinută de un trunchi de piramidă placat cu piatră fasonată. Prezintă o înălţimea de 27 m cu diametrul ext. de 8,5 m. În interior este împărţit în trei nivele despărţite prin planşee de lemn. Accesul din exterior este practicat printr-o uşă în partea de sud a turnului, interior se urcă pe o scară curbă îngustă până la primul nivel unde se află pornirea scării în spirală ce duce pe terasa turnului. La primul nivel se află o uşă descoperită la restaurările din anii 1964 -1965 care reprezenta accesul iniţial în turn din palat printr-un pod de lemn. Etajele II şi III sunt prevăzute cu ferestre, uşi şi balcoane de factură romantică de dimensiuni mari. La partea superioară a turnului acoperirea constă într-o cupolă aplatizată străpunsă în ax de scara care face accesul la terasa mărginită de creneluri.
Ctitorie a domnitorului Petru Cercel (1583 – 1585) a fost zidită în acelaşi timp cu palatul, alături de acesta, spre sud. Lăcaşul poarta hramul Adormirea Maicii Domnului şi a fost realizat după modelul Mitropoliei din Târgovişte, urmând planul cruce greacă înscrisă. Inspirat din arhitectura otomană, Petru Cercel adaugă, deasupra intrării în naos, un balcon (cafas) pentru familia domnească. Prima pictură, de la sfârşitul sec. al XVI-lea, se păstrează parţial în absida diaconiconului şi pe peretele sudic al pronaosului.
Interiorul bisericii a fost zugravit integral, între anii 1696-1698, de pictorul lui Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), Constantinos. Bogăţia de detalii, marele număr de scene de mici dimensiuni, legate între ele prin cromatică şi proporţii, creează o puternică expresie de unitate, ca mai toate ansamblurile de pictură ale epocii brâncoveneşti. În Biserica Mare Domnească a fost zugravită cea mai amplă galerie a unor portrete de domnitori munteni. Peretele de vest al pronaosului este decorat cu imaginile voievozilor: Matei Basarab, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel (ultimii doi în postura de ctitori), urmaţi, pe partea opusă a intrării de Mihai Viteazul, Radu Şerban, Constantin Şerban, Şerban Cantacuzino şi Radu Mihnea. Monumentală este tâmpla, decorată cu motive vegetale şi zoomorfe expresive, aurite, care poartă stema Ţării Româneşti şi anul 1697, când a fost realizată.
În 1585 Jacques Bongars nota: „Petru Vodă a făcut la Târgovişte un palat mic dar frumos şi măreţ”. Clădirea se află plasată între palatul vechi de sec. XV la nord şi Biserica Mare Domnească la sud. De plan dreptunghiular, cu lungime de 32,5 m şi lăţimea de 15,5 m, palatul are o orientare nord-sud era compus din beci, parter şi etaj.
Beciul este amplasat în axul transversal al clădirii, având un plan pătrat şi fiind împarţit în patru compartimente de un stâlp central şi patru stâlpi angajaţi, cu suprafaţa totală de 110 mp şi acoperit de patru bolţi semicilindrice din cărămida. Beciul a avut trei intrări folosite succesiv. A treia intrare care reprezintă accesul actual al beciului a fost deschis în timpul renovării caselor domneşti în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Parterul pe latura de nord este compus din trei încăperi de plan pătrat, iar pe cea opusă din alte două neegale obţinute prin obturarea cu un zid despărţitor a sălii iniţiale. Central se plasează şase încăperi dispuse pe două rânduri. Pe latura de nord prezintă un acces spre palatul vechi. Pe faţada de vest sunt plasate două turnuri adosate faţadei. Pe latura de sud paralel cu Biserica Mare Domnească se găsesc bazele stâlpilor pe care se sprijinea podul ce constituia accesul practicat în peretele de nord al bisericii, către cafas (balcon). În spatele faţadei de est la 2 m de clădire sunt plasate două latrine deservite de o hazna îngropată şi un foişor cu acces din exterior. Etajul, ca plan este aproape identic cu parterul cu deosebirea că încăperea de la sud cuprinde toată lăţimea clădirii. Din faţa etajului pornea galeria pe stâlpi de zid ce ducea la biserică. Etajul tencuit pe interior se păstrează parţial numai pe jumătatea de răsărit a clădirii. Nici pentru parter, nici pentru etaj nu există urmă unui acces cel mai probabil acesta se făcea pe o scară exterioară dispărută fără urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu